duminică, 6 decembrie 2015

Recenzie Vinovat de iubire de Adrian Paunescu



Romanul a fost scris în 1990 la sugestia regizorului Cornel Diaconu. Fragmente au fost publicate în revista Trup și suflet.  

Cartea are un stil liber, naturalist care poate surprinde la un autor ca Păunescu. A fost dată spre tipărire după 20 de ani. 

Cel care a publicat cartea a fost Marius Tuca. Sfatul autorului este ca tinerii sub 17 ani să nu o citească, ci să o lase pentru mai târziu.

Se știe ca astfel de îndemnuri au exact menirea inversă. Sunt convinsa ca mulți tineri sub 17 ani vor găsi mijloace de a procura cartea și de a o devora, lucru demonstrat clar de-a lungul istoriei cu destulele  cărți interzise. 

Cartea a apărut la Curtea Veche Publishing, ediția mea fiind publicată în 2010 în colecția Jurnalul Național.

Mă pronunț încă din start în favoarea acestei cărți. Pe lângă faptul ca este un roman, Păunescu fiind cunoscut ca poet în principal, este de o savoare specială, datorită intrigii, limbajului destul de libertin și datorită faptului ca partea finală prezintă evenimentele Revoluției din 1989.

Pacientul Andrei Ionescu are un complex de vinovăție cel puțin ciudat, se declara "vinovat de iubire". Se internează în sanatoriul doctorului Ionescu iar acesta îl supune somnoterapiei timp de un an.

Înainte de asta pacientul îi înmânează doctorului niște însemnări privind viața sa, explicandu-si cumva ciudată vinovăție. Doctorul ajunge să se identifice cu pacientul sau, destinul lui ajungand să se confunde cu al pacientului.

Sanatoriu este unul psihiatric, având destul de mult pacienți dar și paciente care nu își pot înfrâna instinctele sexuale, așa ca ademenesc bărbații din zona dar și personalul medical.

După un an pacientul este trezit din somnul sau. Fizic arăta diferit, pare să nu știe unde este dar își revine perfect după ce apar la Tv evenimentele din '89.

Doctorul este umilit și huiduit de pacienți și personalul spitalului în acele vremuri tulburi în care lumea o ia razna împotriva oricărui tip de autoritate.

Culmea ironiei este ca doctorul însuși este găsit "vinovat de iubire" de către împotrivitorii sai.

Cartea o găsiți aici.
Lectură plăcută! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu